Solutii pentru managerii firmelor romanesti care incearca sa faca fata concurentei firmelor straine

Invest straineSe pare că anul 2015 aduce o crestere a volumului investitiilor străine în România. Conform datelor Oficiului National al Registrului Comertului, la 30 iunie 2015 numărul total al societătilor cu participare străină la capital era de 201.689, în crestere cu 3,14% fată de semestrul I al anului 2014, iar potrivit datelor Bancii Nationale a României volumul investitiilor străine directe (ISD) în primele 5 luni ale acestui an a fost în crestere cu aproximativ 18% fată de aceeasi perioadă a anului precedent, însumând 1.231 de milioane de euro.

Investitiile străine directe reprezintă un element important al dezvoltării economce a unei tări si a functionării acesteia pe principiile economiei de piată, mai ales în cazul tărilor în tranzitie si integrării acestora în economia mondială, cum este si cazul României. Acestea crează locuri de muncă, permit transferul de tehnologie, contribuie la implementarea tehnologiilor avansate si a noilor standarde de calitate, aduc know-how, si stimuleaza comertul. Avantajele cresterii volumului investitiilor străine sunt evidente pentru marea majoritate a locuitori a unei tări de tipul României, dar in acelasi timp pot fi un pericol pentru întreprinzătorii autohtoni.
Cu totii ne aducem aminte de România a anilor ’95, când toate orasele erau impânzite de sute de mici magazine alimentare si boutique-uri cu haine. Azi peste 80% din aceste mici afaceri au fost inlocuite de supermarket-uri, hypermarket-uri si de marile lanturi de magazine care s-au instalat in mall-uri. Firmele străine au investit în România si au adus un mod mai civilizat de a face comert, iar competitia dintre firmele românesti de comert si distributie si cele străine a fost în mod evident câstigată de cele străine. Restructurarea comertului a condus si la o restructurare a activitătilor de productie, mai ales în domeniul industriei alimentare. Marile retele comerciale incheie contracte doar cu marii producători, iar micile carmangerii, fabrici de lapte sau brutării si-au pierdut piata de desfacere odată cu disparitia micilor magazine.
Bătălia între companiile străine si cele firmele cu capital românesc nu s-a dat numai pentru acapararea pietei de desfacere ci si pe piata muncii. Nemultumiti de lipsa posibilitătilor de a progresa în cariera din marea majoritate a micilor firme românesti multi oameni capabili au ales să lucreze pentru multinationalele care operează in Romania sau sa plece la lucru în străinătate.

Este evident ca o firma mică nu se poate “lupta” cu marile companii deoarece fondurile sunt limitate si posibilitatile de a achizitiona rapid tehnologii de ultimă generatie si de face mega-campanii de promovare a produselor si a serviciilor sunt si ele limitate. De aceea pentru firmele mici solutia o reprezintă adaptarea la schimbările pietei si restructurarea activitătii in functie de conditiile din momentul respectiv. Sansele de a câstiga atunci când incerci să vinzi pe aceeasi piată produse sau servicii similare cu ale marilor companii străine sunt minime. Si totusi, concret, care sunt solutiile pentru a putea rezista in aceste conditii?
Inafară de solutiile clasice de reinvestire integrală a profitului in noi tehnologii si de crestere a bugetului alocat pentru activităti de marketing solutiile sunt:

Replierea pe anumite nise – trebui să te orientezi catre noi produse sau servicii, care din cauza caracterului lor de nisă nu sunt atractive pentru marile companii. Regula “80 cu 20”, care se aplică in multe domenii, spune că 20% din gama de produse ale unei firme aduce 80% din venituri. Managerii marilor companii stiu acest lucru si de aceea ei se concentrează pe produsele ce au rulaje mari si care implicit le aduc si profituri bunicele. Intr-o afacere mică, în principiu, trebuie să te multumesti cu venituri mai mici, dar care pot aduce prosperitate atât actionarilor firmei cât si angajatilor ei.

Furnizarea de produse si servicii pentru companiile străine – în anumite cazuri companiile străine care intră pe piată pot deveni parteneri si nu adversari. Cu cât o companie este mai mare cu atât apar mai multe probleme de control al costurilor, si de aceea multe multinationale preferă să-si extrernalizeze anumite servicii. Pe lângă faptul că externalizează servicii multe dintre aceste firme achizitionează materii prime si semifabricate de la furnizori locali. De aceea intrarea pe piata a unei companii străine poate reprezenta pentru multe firme mici autohtone o oportunitate.

Inovarea – multe din din marile afaceri existente în lume s-au lansat ca mici afaceri inovative. De exemplu Bill Gates a pornit afacerea într-un garaj dezvoltând un soft inovativ pentru acea vreme. Studentii Larry Page si Sergy Brin, de la Universitatea Stanford, care se gândeau să facă un motor de cautare au ajuns miliardari punând în aplicare principiul indexarii paginilor web în functie de referinte, ceea ce la vremea respectivă părea aproape imposibil de realizat. In 1995 Jeff Bezos a fondat o librarie online pentru care îsi făcuse un stoc de carti într-un garaj, si a livrat din garajul său prima carte expediată pe baza unei comenzi prin computer. Asa s-a născut Amazon, astăzi cel mai mare magazin online din lume. La fel de inovativ a fost si Mark Zuckerberg care a creat reteaua de socializare Facebook.
Datorita felului în care se derulează afacerile în lume la ora actuală inovarea reprezintă probabil singura solutie pentru ca o afacere mică să devină în doar câtiva ani o afacere cu adevărat mare.

Instruirea personalului – atunci când angajează personal primul pas pe care il fac companiile străine este să instruiască personalul nou angajat. In functie de profilul de activitate perioada de instruire dureaza de la o săptămâna la cateva luni. In firmele românesti instruirea personalului nou angajat durează 1-2 zile, sau în unele cazuri doar câteva ore !
Pe o piată competitivă o firma nu poate supravietui dacă nu dispune de un manager si personal de conducere care are cunostinte solide de management, marketing si planificare financiară si dacă personalul productiv nu are calificarea necesara. Epoca când afacerile se făceau “după ureche” a apus demult.

Succes !